clement new media

       Nu sunt primele şi, probabil, nu vor fi ultimele. După 15 ani de apariţie, cotidianul “Ziua” dispare de pe piaţa tipăriturilor (sau, spus într-o variantă un pic mai elegantă, îşi continuă activitatea – numai “o perioadă” – în versiune online). Potrivit zvonurilor vehiculate între oamenii breslei, s-ar părea că angajaţii ziarului (care ar fi fiind neplătiţi de câteva luni) ar fi fost anunţaţi (doar) printr-un e-mail despre această decizie (adaug acest “amănunt”, pentru a arăta că relaţiile – “de comunicare”… – dintre patroni/şefi şi presari nu trebuie neapărat percepute ca fiind mai elegante decât cele care vor fi fiind faţă de alţi pălmaşi sau zilieri), ei urmând să afle de-acum câţi (puţini, evident!) vor rămâne şi câţi vor primi în fund şutul crizei. Cât despre Sorin Roşca Stănescu (fondator al ziarului şi şef al acestuia vreme de 13 ani), el (îşi) promite “o revoluţie a presei pe internet”. E un fel de a se amăgi (chiar şi terminologic: “presă” – dincolo de modernizarea ei permanentă, de punerea în accord cu noile realităţi tehnologice şi informaţionale – tot de la tiparniţă/imprimare vine), fiindcă peste un deceniu de “presă” online (în lume şi în România) a demonstrat deja că jurnalismul online (sau mai exact spus comunicarea mediatică online, care nu se raportează doar la zi, ci chiar la oră şi minut; care nu se realizează doar prin text şi imagine statică, ci şi prin sunet şi imagine în mişcare; plus participarea în timp real a consumatorului de informaţie) este, totuşi, altceva decât cel de “presă scrisă” şi decât ce ar putea deveni acesta în viitor (chiar ca urmare a concurenţei – şi din privinţa costurilor – cu celelalte medii de comunicare).

    Tonul dispariţiilor de pe tarabe a fost dat, în acest an, de “Cotidianul”. “Ziua” nu se retrage singur, ci împreună cu “Gardianul”. Însă tocmai se împlineşte un an de când cutremure au afectat publicaţiile locale ale MediaPro/ Publimedia International; a fost urmate de cele de la Realitatea Românească; alte ziare aveau să renunţe la ediţiile de sâmbătă/ wekend. În SUA, cel puţin, “fenomenul” avea să înceapă încă din 2008, cu “Time”, “Newsweek” şi “US News & World Report”… Ce va urma? Criza (sau gestionarea ei) va decide. E rău, e bine? Piaţa îşi va spune cuvântul. E clar însă că mass-media trece vizibil, concret, într-o altă vârstă. Pe cât îmbătrâneşte, pe atât întinereşte.

L.D. Clement, 6 ianuarie 2009